Contract realizare site web: ce trebuie să conțină ca să nu rămâi fără nimic

Notă: nu sunt avocat, iar articolul ăsta nu e consultanță juridică. E lista pe care am strâns-o din partea cealaltă a mesei — ce am văzut că produce certuri și ce le previne. Pentru contracte pe sume mari, pune un jurist să se uite.

Zis asta: cel mai des mi se cere să preiau un site de la altcineva, iar prima întrebare pe care o pun e „ai codul?". De două ori din trei, răspunsul e nu. Nu pentru că cineva a furat ceva, ci pentru că nu scria nicăieri cine ce primește la final.

Clauza care contează cel mai mult

Dacă citești un singur paragraf din articolul ăsta, ăsta e: contractul trebuie să spună explicit că drepturile asupra site-ului livrat trec la tine după plata integrală.

Fără o clauză scrisă de transfer al drepturilor, faptul că ai plătit nu înseamnă automat că ești proprietarul a ceea ce s-a livrat.

În practică, asta înseamnă să fie trecut negru pe alb:

• Drepturile patrimoniale de autor asupra codului și design-ului livrat trec la client la plata finală.
• Clientul primește codul sursă complet, nu doar site-ul funcțional.
• Clientul poate modifica, extinde sau muta proiectul fără acordul executantului.
• Dacă în proiect sunt componente cu licență terță (teme, fonturi, module), se enumeră și se spune cine plătește licențele mai departe.

Ultimul punct e cel care surprinde. Un site construit pe o temă comercială cu licență anuală rămâne dependent de licența aia. Trebuie să știi din start.

Cine deține conturile

A doua sursă de blocaje. Domeniul, găzduirea, contul de Analytics, Search Console, Google Business Profile — toate trebuie să fie pe firma ta, nu pe contul personal al cuiva din agenție.

Formularea utilă în contract: „toate conturile create în cadrul proiectului sunt înregistrate pe numele clientului, iar datele de acces se predau la finalizare". Detalii despre partea de domeniu în <a href="/blog/cat-costa-domeniu-ro-si-cum-il-inregistrezi">cât costă un domeniu .ro</a>.

Ce se livrează, exact

Cea mai frecventă ceartă nu e pe bani, ci pe „asta nu era inclus". Se previne cu o listă, nu cu o descriere generală:

• Numărul de pagini, enumerate pe nume. Nu „site de prezentare".
• Ce funcționalități: formular, hartă, galerie, programări, plăți.
• Dacă include conținut — texte, poze — sau le pui tu.
• Dacă include optimizare SEO de bază și ce înseamnă concret.
• Versiunea mobilă, explicit.
• Numărul de runde de modificări incluse, și ce costă una în plus.
• Ce NU e inclus. Partea asta lipsește mereu și e cea mai utilă.

Despre pregătirea materialelor am scris separat, pentru că e cauza numărul unu de întârziere: <a href="/blog/cum-iti-pregatesti-materialele-pentru-un-website-rapid">cum îți pregătești materialele</a>.

Termene și ce se întâmplă când se depășesc

Un termen fără consecință nu e un termen. Dar atenție la o capcană în care cad clienții: termenul executantului depinde de tine.

Formularea corectă leagă termenul de livrarea materialelor: „X zile lucrătoare de la primirea completă a conținutului și aprobarea design-ului". Altfel se ajunge la situația clasică — agenția așteaptă pozele de trei săptămâni, iar clientul numără zilele de întârziere.

Trece și situația inversă: ce se întâmplă dacă tu nu răspunzi. Multe proiecte mor pentru că clientul dispare la jumătate, iar contractul nu spune nimic despre asta.

Plata

Standardul rezonabil e avans plus rest la livrare, uneori cu o tranșă la mijloc pe proiecte mari. Ce trebuie clarificat:

• Procentul de avans și când se plătește.
• Ce se întâmplă cu avansul dacă renunți la jumătate.
• Dacă prețul include TVA sau nu.
• Dacă sunt costuri recurente separate — domeniu, găzduire, licențe, mentenanță — și cât.
• Momentul transferului drepturilor: la plata finală.

Punctul patru e cel care produce surprize. Un preț de 1.500 lei pentru site plus 150 lei pe lună mentenanță e altceva decât 1.500 lei. Ambele sunt corecte, dar trebuie știute din start. Comparația modelelor e în <a href="/blog/abonament-website-vs-proiect-one-time">abonament vs proiect one-time</a>.

Ce se întâmplă după livrare

Partea pe care o sare aproape toată lumea, și unde se nasc cele mai multe nemulțumiri:

• Perioada de garanție pentru erori: cât timp se repară gratuit ce nu funcționează.
• Diferența dintre eroare și cerință nouă. O eroare se repară, o funcție nouă se plătește.
• Timpul de răspuns la o problemă critică — site căzut, formular nefuncțional.
• Dacă mentenanța e separată, ce include și ce nu.
• Procedura de predare dacă încetați colaborarea: ce primești și în cât timp.

Cele patru lucruri pe care nu le trece aproape nimeni

• Predarea la încetare. O listă concretă: cod, baze de date, acces la conturi, fișiere sursă de design. Cu termen.
• Dreptul de portofoliu. Agenția vrea de obicei să poată prezenta proiectul. E rezonabil, dar scrie-l — mai ales dacă ai motive de confidențialitate.
• Confidențialitatea datelor. Dacă agenția are acces la date de clienți, apar obligații GDPR de ambele părți. Vezi <a href="/blog/gdpr-pentru-site-checklist">checklist-ul GDPR</a>.
• Cine răspunde pentru conținut. Dacă tu dai textele și pozele, tu răspunzi pentru drepturile lor. Detalii în <a href="/blog/imagini-pentru-site-unde-iei-legal-si-optimizare">imagini pentru site</a>.

Semnale că ceva nu e în regulă

Din experiența cu clienți care au venit după o colaborare eșuată:

• Refuzul de a pune în scris transferul drepturilor sau predarea codului.
• Domeniul înregistrat pe agenție, „ca să fie mai simplu".
• Ofertă fără listă de livrabile, doar o sumă.
• Fără termen, sau termen care nu depinde de nimic.
• Fără nicio mențiune despre ce se întâmplă la încetare.
• Presiune pentru avans mare înainte de orice document semnat.

Niciunul nu înseamnă automat rea-credință. Dar toate înseamnă că, dacă apare o problemă, nu ai pe ce să te bazezi. Întrebările de pus înainte de a semna sunt în <a href="/blog/cum-alegi-agentie-web-romania">cum alegi o agenție web</a>.

Întrebări frecvente

Am nevoie de contract pentru un site mic?

Pentru orice sumă care te-ar deranja să o pierzi, da. Nu trebuie să fie un document de douăzeci de pagini — pot fi două pagini care acoperă livrabilele, termenul, plata, drepturile asupra codului și predarea conturilor. Lipsa contractului devine problemă exact când proiectul merge prost.

Cine deține site-ul după ce îl plătesc?

Depinde de ce scrie în contract. Plata nu transferă automat drepturile de autor asupra codului și design-ului — e nevoie de o clauză explicită. Fără ea, poți ajunge în situația de a avea un site funcțional, dar fără dreptul de a-l modifica sau muta.

Ce fac dacă agenția refuză să îmi dea codul sursă?

Verifică mai întâi ce spune contractul — dacă prevede predarea codului, ceri executarea lui. Dacă nu prevede nimic, poziția ta e slabă și de obicei se ajunge la o negociere. De aceea clauza se pune înainte, nu se discută după.

Cât avans e normal la un site web?

Un avans între o treime și jumătate din valoare e practica obișnuită, cu restul la livrare. Ce contează mai mult decât procentul e să scrie ce se întâmplă cu avansul dacă proiectul se oprește și cine suportă munca făcută până atunci.

Pe cine trebuie înregistrat domeniul?

Pe firma ta, ca deținător, întotdeauna. Un domeniu înregistrat pe agenție înseamnă că, dacă relația se strică, pierzi adresa site-ului, emailurile și pozițiile din Google. E cea mai costisitoare scurtătură din tot proiectul.

Ce include garanția după livrare?

Repararea gratuită a lucrurilor care nu funcționează conform celor convenite, pe o perioadă stabilită. Nu include funcționalități noi, modificări de conținut sau probleme apărute din schimbări făcute de altcineva. Granița dintre eroare și cerință nouă merită definită explicit.